Mă doare dragostea de viaţă a Păsării Pheonix

Ce-o port în suflet

Mă doare singurătatea

Care mă izolează

Mă doare trupul

Frământat de chinuri interioare

Mă doare tristeţea

Din ochii semenilor mei.

Vreau într-o mare furtunoasă

Ca să mă transform

Să mă arunc

Pe malurile cu nisip fierbinte

Şi stâncile cu creste ascuţite

Şi cu fiecare val care

Se va sparge din mine

Liniştea-n suflet să se aşterne

Pentru o secundă.