Am învăţat să merg

Ţinându-mă de tine.

Am crescut,

Iar tu

Mi-ai fost mereu alături.

Adeseori priveam înapoi

La urmele paşilor noştri

Lăsate pe nisipul vieţii

Şi nu înţelegeam

De ce în momentele grele

O pereche de paşi dispărea.

Nu simţisem niciodată

A fi rămas singură

Ştiam că

Tu erai mereu cu mine.

Abia acum într-un târziu

Am înţeles misterul acelor paşi.

Ei nu erau ai mei

Aşa cum am crezut

Erau ai tăi mămico

Căci mă purtai în braţe

Atunci când osteneam

Să pot să merg continuu

Mai departe

Să realizez în viaţă

Tot ceea ce cu tine

Am visat.

29-01-2002

Mamei mele 

cu toata dragostea