Marea cea mare şi întinsă
Cât ochii nu pot cuprinde
E-n sufletele celor ce iubesc.
Căci ea, iubirea,
Uneori e însorită şi frumoasă
Iar alteori,
Furtuni surpinzătoare o agită
Are adâncuri frumoase
Dar şi abisuri neştiute.
Oare Dumnezeu plămădind marea
A vrut să ne arate sufletul nostru?
Poate că da poate că nu
Insă eu simt că al meu
Seamănă cu ea
Şi asta mă bucură,
Mă face să mă simt fericită
Şi unică în felul meu.  

Septembrie 2001